Alexandru Macedonski

De la Enciclopedie Online

[editează] ALEXANDRU MACEDONSKI (1854 - 1920)

Este fiul colonelului (apoi general) Al. Macedonski, cel care a avut mare rol la alegerea lui Al. I. Cuza ca domn al Principatelor Unite (24 ian. 1859). Poetul s-a nascut la Craiova, petrecându-si copilaria la mosia parinteasca din apropiere. Învata la Craiova, Viena si Italia. Debutând la 18 ani (Prima verba, 1872), a scris versuri timp de 50 de ani.

Ducând o viata agitata, a fost ziarist neiertator, prefect de judet etc. Fire irascibila, i-a atacat pe toti, inclusiv pe Alecsandri, aflat în culmea gloriei, cu o epigrama. Cea mai mare gafa, însa, a fost faimoasa epigrama împotriva lui Eminescu, când acesta înnebunise:

Toata opinia publica s-a coalizat împotriva lui Macedonski, care a trebuit sa se expatrieze, de buna voie, la Paris. Aici a scris multa vreme în franceza, dar nu s-a impus. Întorcându-se în România, initiaza mai multe reviste, între care "Literatorul" (1880-1885) a facut scoala literara remarcabila (Cincinat Pavelescu, St. Petica, G. Bacovia, T. Arghezi, I. Pillat s.a.)

Ne da o poezie superioara în volumele: Excelsior, Flori sacre, Poema rondelurilor (capodopere ale literaturii noastre).

Orgolios si lipsit de simtul realitatii, s-a înconjurat cu o ceata de tineri admiratori, la cenaclul sau celebru, stând în "tronul poetului", de unde da un aer de oficiere sacra a poeziei. Locuieste aici, într-o casa din strada Dorobantilor, unde la etaj, în salonul cu plusuri rosii, e tronul special pictat de fiul Alexis. Pe masa ard lumânari. Poetul citeste versuri cu voce învaluitoare, împarte laude discipolilor si inele cu pietre false.

În 1920, toamna, e tintuit la pat (boala de inima). La 23 noiembrie e în agonie. Pelerinaj de discipoli în odaia muribundului. Pe 24 noiembrie, cere avid parfum de trandafiri, pe care-l inhaleaza si expira extatic: Rozele! Astfel se stinge, fiind înmormântat la Bellu.